Imi place sa vad manageri lideri din organizatii care aleg calea antreprenoriatului (a se citi calea independentei).

Imi place sa vad lideri care isi asuma greselile ca si parte a procesulu de invatare.

Imi place sa vad lideri care isi doresc sa dea mai departe ceea ce au invatat!

Imi place sa vad lideri care pot vedea in jur pozitivul oferit de puterea unei echipe care are dreptul sa greseasca macar de 2, 3 ori ca sa invete sa nu mai greseasca in acel subiect.

Imi place sa vad lideri care cresc alti lideri doar din puterea credintei ca nu poti sa le stii pe toate si ca altii sunt mai buni ca tine pe o anumita specializare sau zona geografica.

Imi place sa vad lideri preocupati si responsabili si rabdatori si intelepti. Intelepciunea iti da autenticitate, detasare si parseverenta sa mergi pe calea aleasa.

Asta am vazut la Silviu Hotaran in cadrul dialogului pe care l-am purtat la intalnirile despre antreprenoriat ale Romanian Managers acum cateva zile.

Imi place sa cred ca o sa intalnesc din ce in ce mai multi lideri de acest gen.

Andrei Plesu vorbeste superb despre cartea Karaoke Capitalism. Ideea este ca si cei care se recunosc in vorbele lui Plesu sa isi asume schimbarea, altfel optiunea este simpla, raminerea in trecut si in anonimat.

PS: Iata cum ar trebui sa arate un discurs la toate intalnirile publice: scurt, de impact, completat cu o doza de umor! Enjoy!

A citit cineva Tom Peters: Brand You 50? El zice: e timpul revolutiei gulerelor albe! Pai, Romanian Managers reprezinta gulerele albe in Romania. Hmmm, ar trebui sa cititi si voi, asa?

Este incredibil sa vad ca Tom Peters se indreapta spre incurajarea fiecarei persoane sa se defineasca si sa lupte pentru a-si descoperi identitatea! Totul numai sa nu mai fii in “sheepmania”.

Tom Peters sugereaza o alternativa pentru cei care sunt incorporati in companii care au ajuns sa nu mai poata sa aiba nici un fel de initiativa. Va las sa cititi cartea, aici aveti coperta.

Peters mai ofera inca o carte, de data asta netradusa in romana. Si aceasta coperta aici.

De abia astept sa veniti cu feed-back la intalnirile din iulie ale Romanian Managers. Va provoc sa comentati cartile acestea atit online cit si off-line.

UPDATE: iata ce greu se gasesc CEO! Se pare ca aceasta crizuta da niste dileme serioase! Aici restul!

C’mon, networkingul se presupune a fi cel putin fun,  oricum relaxat, si concentrat pe oferirea de oportunitati de afaceri. La Bucuresti atmosfera este mult diferita. Sper sa fie doar o perceptie gresita.

Oricum, il felicit pe Ciprian pentru initiativa de a organiza petrecerea de 1 an de zile pe 5 august. Am vazut si din comentarii ca ideea este binevenita! Poate ca increderea in Bucuresti are nevoie de niste “injectii” de dezmortire prin intilniri altfel. Sau pur si simplu bucurestenii reactioneaza la lucruri care nu li se par plicticoase, sau pur simplu putem incerca sa facem networking seara…

Voi ce credeti: putem vedea la Bucuresti o atmosfera pe care eu am descoperit-o la Timisoara si Cluj? Inteleg ce inseamna o “cultura” a capitalei, diferita de a altor orase. Totusi…

Haideti sa vedem citeva raspunsuri: independenta, puterea care mi-o dau banii dintr-o afacere care functioneaza (exemple destule la TV, nu neparat de urmat, tot timpul am considerat ca trebuie sa stii foarte bine ce sa faci  cu puterea cind ai dobindit-o), recunoasterea pe care am cautat-o ca si angajat, sa fac permanent ce imi place construind o afacere in zona pasiunilor mele, fac o afacere (bazata pe profit sau ONG) pentru o cauza nobila (exemplu: o afacere care are ca scop educarea multor oameni).

Criza aceasta aduce cu ea o intrebare care inca isi cauta raspunsul: cum va arata antreprenorul viitorului? De ce este aceasta o dilema… pentru ca aceasta criza isi are radacinile in limitele actualului sistem capitalist, isi are radacinile in lacomia cu care a fost urmarit banul si puterea adusa de acesta.

Ok, dar ce urmeaza dupa criza?

Ma risc la un raspuns: lumea de afaceri va fi impartita, ca si pina acum, in doua, cu adaptari obligatorii in zona corporatiilor:

1. zona afacerilor mari, a oceanului rosu, unde concurenta va fi foarte dura, cu accente de disperare pe alocuri, prezetul fiind pentru aceasta zona o iesire din starea de confort gen “dau 1 milion pe publicitate imi ies 2…”

2. zona afacerilor de nisa, foarte bine pozitionate, afaceri mici, adaptabile, flexibile, orientate catre client si spre servirea vietii celorlalti; aceasta este zona oceanului albastru, pe care personal o sprijin dintotdeauna, considerind ca este apanajul viitorului. Jack Trout il numeste pe antreprenorul acesta Gorila. Gorila va reusi sa supravietuiasca intotdeauna incercarilor de preluare sau cumparare pentru ca este foarte bine nisat.

Dar mai multe despre asta voi incerca sa detaliez la intilnirile din 10 si 12 iunie in cadrul Romanian Managers.

Voi, indiferent ca sinteti manageri sau antreprenori, in ce zona ati prefera sa activati?