In al doilea rand, atat presa scrisa de specialitate, cat si experientele negative ale unora dintre companiile care, in activitatea lor curenta, au optat pentru participarea la o licitatie, au format concluzia gresita ca pentru a deveni castigator al unei proceduri de licitatie nu conteaza atat de mult cat esti de competitiv in produsele, serviciile sau lucrarile pe care le oferi, ci conteaza cat de bine este conectat in mrejele aparatului administrativ, decizional, al autoritatilor publice contractante. Cel mai recent exemplu, il constituie atribuirea contractului de lucrari de constructie al pasajului Baneasa.

Imi propun sa va conving de contrariul concluziei de mai sus. N-am sa va spun ca nu exista accidente de interpretare a ofertelor in alegerea castigatorilor, am sa va spun insa ca acestea se datoreaza, mai inainte de toate, faptului ca cei mai multi dintre co-participanti nu cunosc temeinic procedura de participare la o licitatie, riscand astfel sa fie descalificati pentru insuficiente minore ale ofertei depuse, precum si sa omita mijloacele de aparare din cadrul procesului de atribuire care le-ar permite sa combata eventuale decizii subiective ale factorilor decizionali din cadrul autoritatii contractante.

In ultimii doi ani, legislatia nationala din acest domeniu a suferit o adevarata revolutie, cu consecinte pozitive asupra tuturor beneficiarilor din cadrul unui proces de licitatie publica.

Printre beneficiile agentilor economici demne de subliniat se numara:

1. regulile de intocmire a ofertei si de depunere a acesteia presupun verificarea de catre fiecare companie a tuturor aspectelor esentiale ale business-ului sau, respectiv existenta si valabilitatea autorizatiilor specifice, a inregistrarilor la Registrul Comertului a modificarilor aduse actului constitutiv, plata taxelor fiscale la zi, etc. In felul acesta, compania isi efectueaza propriul audit intern si descopera punctele slabe ale afacerii, creandu-si posibilitatea de a le corecta si de a evita eventuale sanctiuni. O astfel de recapitulare ofera confortul managerului companiei de a se concentra in viitor exclusiv asupra dezvoltarii afacerii si de a reduce riscul ca orice negociere cu potentiali clienti sa fie afectata de lipsuri administrative in organizarea sa interna;
2. functie de solicitarea autoritatii contractante in raport cu obiectul licitatiei propuse, compania poate descoperi noi formule de valorificare a resurselor interne: umane, finaciare, economice; De exemplu, in cadrul procedurii dialogului competitiv  autoritatea contractanta conduce un dialog cu candidatii, in scopul identificarii uneia sau mai multor solutii apte sa raspunda necesitatilor sale, urmand ca, pe baza solutiei/solutiilor identificate, candidatii selectati sa elaboreze oferta finala;
3. posibilitatea ofertantilor de a se asocia cu alti agenti economici din ramuri conexe, in scopul intocmirii unei oferte complexe, competitive.
4. posibilitatea de a incheia cu autoritatea contractanta un acord-cadru, pe o perioada de 3-5 ani, care are ca scop stabilirea elementelor/conditiilor esentiale care vor guverna contractele de achizitie publica ce urmeaza a fi atribuite intr-o perioada data, in mod special in ceea ce priveste pretul si, dupa caz, cantitatile avute in vedere. In contextul crizei actuale, un astfel de acord  reprezinta o adevarata plasa de siguranta pentru ofertantul castigator.

Mai multe despre acest subiect voi incerca sa detaliez la intilnirea din 10 iunie in cadrul Romanian Managers.