Comments on: Despre antreprenorii viitorului

By: Vlad

Vlad — Thu, 11 Jun 2009 14:00:27 +0000

pai, in legatura cu rigurozitatea, am facut link in articol de doua ori catre cartea celor doi autori. am ales cartea pentru ca e tradusa in limba romana, iar articolul eu nu l-am citit.
Trebuie sa recunosc ca e un adevar si in ce spui tu, Cristian, antreprenorul roman e mai romantic asa… dar sint dispus sa accept asta, dat fiind contextul istoric scurt (vorbesc de mentalitati, sistem politic…) de dupa revolutie.
Pe de alta parte, cineva trebuie sa inceapa si sa vedem daca se poate crea un val sau mai multe, o comunitate sau ceva de genul asta. Arka Nuova asta isi propune, sa construiasca o comunitate de antreprenori care sa isi traiasca plenar viata. Ciprian Trandafirescu isi propune si chiar reuseste sa construiasca o comunitate puternica. Sint convins ca Romanian Managers va avea 3000 de membrii de anul acesta.
Iar aceste lucruri functioneaza in afara politicii sau fiscalitatii. Aceste lucruri se intimpla doar ca cineva a decis sa actioneze. Din punct de vedere antreprenorial, exact ceea ce trebuie, iar unui iantreprenor ii trebuie doar inspiratie, cel putin la inceput. Apoi, sistemele si le aseaza el, specialisti gaseste peste tot, incredere sa aiba si deschidere sa se schimbe.

By: Vlad

Vlad — Thu, 11 Jun 2009 13:31:38 +0000

da, o sa caut sa vad ambele filme. intimplator si eu sint cam psr (personal social responsibility). in rest, de acord sa cautam principiile universale in tot, deci si in afaceri!

By: se_cris

se_cris — Thu, 11 Jun 2009 08:04:41 +0000

Cred ca totusi oceanul e albastru de la natura. Si e cel mai sanatos cand este asa, asta o stim cu totii (ecologie). “Banul este ochiul dracului” si poate ca ar trebui sa merite totusi o mai putina atentie, ori sa fie lasata pe planul doi, sau mai bine-zis “in fundal”! (e permanent acolo, se vede, dar nu e “prim-plan”).
Cum ca “Vesnicia s-a nascut la sat” si nu la oras, se stie…drept pentru care trocul si agricultura sunt businessuri mai rulate decat industria, astfel ca inca un argument ca dorinta de a face ceva e mai puternica decat rationalitatea pretului exprimat in moneda este mai vie si perpetua decat un chestionar cu puncte de bifat.
Si-n orice situatie oricat de critica am ajunge, tot de la “mama natura” avem de invatat cum sa privim cu optimism viitorul…
As recomanda doua filme “de suflet” in acest sens: unul (s-ar putea sa nu fie available free online mai mult de 3-4 zile incepand de pe 10 iunie 2009) este HOME si il puteti viziona aici >>> http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU
Un al doilea este FUTURE BY DESIGN si trebuie cautat – http://www.futurebydesignthemovie.com/

By: Cristian Ducu

Cristian Ducu — Tue, 09 Jun 2009 16:15:55 +0000

Vlad, distinctia pe care o introduci tu aici este preluata de la Chan Kim si Renee Mouborgne, dintr-un articol publicat in 2004 in HBR. As fi preferat sa-i vad mentionati macar pentru riguriozitate.
Distinctia este interesanta si se aplica multor situatii. Insa, dupa parerea mea, ea nu prea sta in picioare in Romania dintr-un motiv simplu: riscurile de ordin etic, de ordin politic, de ordin juridic si de ordin fiscal sunt impresionant de mari si reusesc sa rastoarne caruta chiar si atunci cand un antreprenor BO (* Blue Ocean, de la Blue Ocean Strategy) si-a pus colac de salvare la caruta. Nu as exagera deloc daca as compara Romania, din perspectiva riscurilor amintite, cu situatia din Egipt, Congo ori Pakistan. Din punct de vedere operational stam bine, dar colateralele ne mananca.

Pe de alta parte, multi dintre antreprenorii romani sunt prea putini antrenati in a conduce un business. La noi domneste stilul managerial inspirational. Acest lucru determina si un grad de fragilitate ridicat in cazul modului cum e structurat business-ul. Una e sa ai un business plan pus la punct si sa te tii cu dintii de el si alta e sa iei decizii in functie de ce visezi noaptea sau in functie de ce iti spune unul sau altul.

By: Vlad

Vlad — Mon, 08 Jun 2009 19:57:14 +0000

Bonusuri sau nu, vicepresedinti sau presedinti, maxim absolut sau relativ, aud ca in corporatiile multinationale exista tendinta de a se orienta catre impartirea profitului cu managerii generali din zona. Dinozaurii se pare ca se transforma, centrele de profit pot deveni afaceri de sine statatoare… Oricum, evident ca statusul trecut gen procedura “green field” in care vine un expat si invata pe cineva cu relatii din tara respectiva cum se face profitul s-a terminat.

By: Cristian Vava

Cristian Vava — Mon, 08 Jun 2009 12:20:13 +0000

Ceea ce se va schimba cu siguranta dupa aceasta perioada de criza acuta este modul in care marile corporatii transnationale isi planifica operatiile. Operatiile de risc si decizii vor deveni mult mai complexe.

In acelasi timp vor deveni mai transparente pentru cei care inteleg fundamentele procesului de analiza si decizie dar si mai putin tranparente pentru cei care nu au aceste cunostinte. Motivul pentru care in trecut deciziile erau relativ opace este ca analiza nu avea alt rol decat sa valideze o decizie care avea la baza bonusul unui vice presedinte.

Tendinta clara pe care o vad este acea de a nu mai urmari un maxim absolut al valorii asteptate dintr-o decizie ci mai degraba maximul relativ care ofera alternative mai putin riscante in cazul in care
viitorul ne ofera schimbari majore.

Cei care vor fi capabili sa inteleaga acest mecanism complex vor fi primii care vor beneficia de pe urma acestei schimbari.

By: Vlad

Vlad — Mon, 08 Jun 2009 11:42:38 +0000

Da, Diana, ai mare dreptate ai in conditiile in care afacerile de nisa se dezvolta mai mult, aparea dilema asta. Consider ca si aici situatia necesita o abordare diferita, cauzata tot de criza conjuncturii istorice, plus internetul care nu mai traseaza nici o granita, am putea vedea afaceri multiplicate si pozitionate tot in zona oceanului albastru… dar depinde si de domeniu…

By: Diana Soare

Diana Soare — Mon, 08 Jun 2009 09:23:19 +0000

Mi-as permite un comentariu. Indiferent de zona in care activeaza, un antreprenor cred ca este acel om care, mai presus de orice, nu se poate multumi cu statutul de angajat. In orice pozitie s-ar afla, indiferent de beneficiile materiale, dincolo de puterea pe care ti-o dau banii, antreprenorul nu are motivatii pentru a ramane angajat. Banii nu vin dintr-o data, la inceputul unei afaceri poti castiga mai putin de jumatate din salariul pe care il aveai ca angajat, pleci automat dintr-o zona de nisa pentru a putea sa ajungi, eventual, pentru cei ce isi doresc asta, la zona oceanului rosu. Mai sunt si cei care isi doresc sa ramana in permanenta in zona albastra, motiv pentru care, in eventualitatea atingerii unei dezvoltari care sa ii arunce in zona rosie, acesti antreprenori fie rezista incercarilor de preluare si cumparare, fie vand afacerile si o iau de la capat cu altceva.