Şi mă refer strict la situaţia în care un produs pretins “de firmă”, nu are în comun cu brandul respectiv decât eticheta şi preţul. Acest fenomen se regăseşte cu precădere în România pentru că “afaceriştii” autohtoni suferă de o boală sistemică, probabil incurabilă pe termen scurt şi mediu, şi anume LĂCOMIA.

Mai precis, România este ţara tuturor posibilităţilor de a vinde produse falsificate. Legislaţie există dar nu o pune nimeni în aplicare pentru că proprietarii de drept ai brand-urilor atacate nu au un interes manifest în piaţa românească. Ori altcineva decât ei nu va mişca nici un deget să stopeze acest fenomen. Profiturile sunt monstruoase. Am întâlnit şi situaţii în care “fake”-urile se vindeau cu ştirea şi acceptul tacit al “stăpânirii” dar acest aspect fiind “la vedere”, ai opţiunea de a alege să îi scoţi din lista ta de furnizori de încredere.

Citim în ziare ştiri de can-can, că x şi y îşi fac cumpărături la Paris sau la Milano, şi oripilaţi ne alăturăm curentului ca să-i arătăm cu degetul şi să îi numim snobi. Eu am nenumăraţi cunoscuţi care nu sunt vedete, dar pentru că îşi permit, îşi fac cumpărăturile în Austria sau Italia. Şi nu pentru preţuri.

Aşa că, în loc să răspund la întrebările tale aş mai adăuga câteva: “Cine ne poate garanta că un produs pe care apare un brand anume respectă “reţeta” calităţii acelui produs”? “Ce mecanisme de apărare, în sensul alegerii în cunoştinţă de cauză, avem ca şi clienţi în faţa fenomenului de intoxicare prin campanii de marketing”?

Şi am şi două exemple din zona de business din care vin eu, electrocasnicele: Akai şi Grundig. Probabil ne aducem cu toţii aminte că aceste nume erau efectiv venerate de către împătimiţii de sunet din anii 80. În urmă cu 2 ani Akai aparţinea unei companii austriece după ce fusese inclusiv în proprietatea unor români, şi se producea în China cu probleme calitative foarte mari. Numele Grundig a fost cumpărat de nişte turci, şi cel puţin pe segmentul televizoarelor sunt plasaţi undeva în zona middle datorită numelui, nu pentru calitate sau inovaţie, care sunt de fapt low-end. Consumatorul care nu cunoaşte aceste lucruri şi vede produsele pe raftul magazinului, cum reacţionează?

Insa cele doua pur si simplu nu se impaca.

Am constatat ca o parte din pantofii cu care obisnuiam sa conduc, dupa maxim doua saptamani arata altfel, mai precis pielea de pe tocul drept prin frecare cu acceleratia, se “roade”.
Acum am o pereche de pantofi doar pentru condus, simplu!
Evident ca ma deranjeaza sa-i schimb de fiecare data cand ies din masina, insa sincer nu merita sa arunc sute de euro pe pantofi pe care ii distrug in doar doua saptamani.

Adevarul in ceea ce spui tu e undeva la mijloc.

Pe de o parte gap-ul dintre preturi creste, pe de alta parte calitatea produselor scade. Multe dintre brandurile premium au adoptat sloganul “bringing class to the mass” Insa, sincer nu-mi amintesc sa fi fost dezamagita de vreun produs de firma. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa le tratam cu aceeasi grija.

Revenind la subiect – nu cred ca distanta intre preturile produselor obisnuite si cele de marca se mareste, dimpotriva. Cred ca mai degraba calitatea produselor scade, efect al investitiilor realizate mai degraba in marketing decat in cresterea calitatii produselor, precum si al relocarii productiei in tari precum: China, Turcia, etc.

La nr. 2: In anii ’80 de ce Mercedes producea masini care erau scumpe, dar cu o tehnologie avansata, materiale durabile si totusi erau ok cu ideea ca poate nu mai vindeau unui client decat poate dupa 10 ani, iar in prezent au o alta strategie?

Din cate stiu eu Mercedes nu a avut niciodata probleme de volum al vanzarilor in perioada mentionata, astfel incat sa fi fost nevoiti sa schimbe strategia cu “Facem la fel de scumpe, dar le facem mai proaste ca sa cumpere lumea mai des”

1. Sunt de-acord ca diferenta de calitate devine tot mai mica intre produse, iar analogia facuta in artiocl intre tarile din lumea a treia si lumea civilizata mi se pare foarte potrivita

2. Din motive de marketing, si crestere a vanzarilor, multi fabricanti de diverse produse aleg sa le faca mai vulnerabile, tocmai pentru a-si creste si ulterios sustine volumulde vanzari. Spre exemplu un mercedes din anii ’80 are mari sanse sa functioneze si in zilele noastre, pe cand un mercedes din zilele noastre nu cred ca va functiona peste 30 de ani, motivele sunt destul de evidente, daca masina ar merge macar 10 ani fara probleme, presupusul proprietar si-ar mai lua alta?

Pe de alta parte spre deosebire de perioadele dun trecut, sa nu uitam ca produse de firma care noua ne erau inaccesibile (Nike, Adidas etc) acum au devenit chiar accesibile, dar putem s aurcam stafeta mai sus, si cred ca diferentele se vor pastra (Calvin Klein, Armani, Prada etc), branduri care inca nu sunt atat de accesibile pentru toata lumea.

Ce am vrut sa subliniez este ca (exceptand mici cazuri izolate), diferenta de bani pe care o platesti pe un produs/serviciu isi cam spune cuvantul, asta daca ti-ai ales produsul potrivit necesitatilor tale ca utilizator.